Ghid turistic Constanța


Iți prezentăm obiectivele turistice Constanța publicate de alți voiajori. Te rugăm să valorezi aceste obiective turistice si destinații pentru a oferii altor călătorii informații utile, către această destinatie, pentru a creea un ghid turistic complet despre Constanța.

Obiective turistice Constanța

Nelipsit din pozele de vacanta ale turistilor si din vederile care amintesc de litoral, Cazinoul din Constanta este fara discutie emblema orasului. O cladire impunatoare care emana inca aerul perioadei sale de glorie, Cazinoul "vegheaza" tarmul Marii Negre de peste 130 de ani. Incepturile Cazinoului se leaga de trecerea Dobrogei sub administratie romaneasca, fiind prima cladire ridicata la malul marii dupa incheierea dominatiei otomane. Mai precis, piatra de temelie a Cazinoului a fost pusa in anul 1880. La acea vreme asezamantul era amplasat langa Farul Genovez si era construit pe structura de lemn, iar la exterior era captusit cu scandura. In interior erau amenajate o sala de dans, doua sali de jocuri si doua sali de lectura, unde vizitatorii puteau citi presa locala, nationala si internationala. Terasa Cazinoului, amenajata pe malul marii, era locul preferat de intalnire al marinarilor din lumea intreaga, a turistilor si a elitei vremii. In fiecare vara, pe terasa erau organizate seri dansante si concerte sustinute de celebritati ale epocii, aduse la malul marii pe cheltuiala administratiei locale. In anul 1891 Cazinoul descris mai sus este distrus aproape complet in urma unei furtuni, iar Primaria comunala decide construirea unuia nou. In anul 1893 noul Cazino este dat in folosinta. Asezamantul era amplasata aproximativ pe locul actualului Cazino si era construit pe structura de lemn, la fel ca precedentul. In interiorul cladirii erau amenajate mai multe camere si o sala de dans, iar la exterior se continua cu o terasa. Relatand impresii despre Cazinoul sfarsitului de secol XIX, scriitorul Petre Vulcan povesteste: "Indata la inceput ne atrage pavilionul de petrecere, ale carui picioare se ridica din valuri, cata vreme veranda e impinsa deasupra marii. Inlauntru canta muzica si parechi vesele danseaza bostonul; din afara lampioane atarnate spre mare fac o lumina feerica, sub care dame si domni converseaza intim, desfatandu-se in marea dinaintea lor, ca-n o mie si una de nopti.'' In anul 1903, edilii locali decid ca este momentul ca orasul Constanta sa aiba un cazino modern, asemanator celor care "insufleteau" riviera franceza. Sarcina intocmirii proiectului ii revine lui Daniel Renard, un arhitect roman de origine franceza care locuia in Constanta. Acesta avea sa conceapa o cladire in stil Art Nouveau, devenind promotorul acestui curent in Romania. Proiectul noului Cazino a fost aprobat imediat de catre liberarii aflati la putere, insa a fost contestat de o parte din opinia publica si de partidele politice din opozitie, starnind in cele din urma controverse puternice. Odata cu venirea la putere a conservatorilor, proiectul lui Renard a fost inlocuit cu cel al unui al arhitect roman. Ca un joc al soartei, liberalii revin la putere in anul 1907 si ii reincredinteaza proiectul lui Daniel Renard. Lucrarile incepute in 1907 sunt finalizate in 1910 cu un cost total de 1.300.000 de lei. Cladirea atrage atat admiratie, cat si critici. Spre exemplu, citand din jurnalul de calatorie al unui diplomat francez, aflam ca: "un lucru este deceptionant in aceste locuri primitoare: albul cazino, pretentios complicat, al celui mai ingrozitor stil 1900, care incarca tarmul marii". Cazinoul nu scapa nici de criticile presei locale, fiind caracterizat ca o "matahala impopotonata cu tot felul de zorzoane" de jurnalistii ziarului Conservatorul Constantei, in timp ce ziaristii "Observatorului", publicatie liberala, il acuza pe primalul orasului ca nu a incercat sa "zadarniceasca si sa impiedice monstruozitatea". Foarte multi dintre contestatari erau contrariati de arhitectura asimetrica a cladirii si irepetabilitatea elementelor de constructie, trasaturi inovatoare care faceau nota discordanta in raport cu neoclasicismul romanesc. In ciuda criticilor, Cazinoul este inagurat cu mult fast pe 15 august 1910 in prezenta principelui Ferdinand. Luand in considerare costurile mari de intretinere a cladirii, la 15 martie 1911 oficialii locali autorizeaza jocurile de noroc, iar Cazinoul este dotat cu 2 mese de biliard si 7 mese pentru jocurile de carti. La putin timp de la inaugurare, Cazinoul de la malul marii devine unul dintre cele mai cunoscute stabilimente de acest gen din Europa. In interior, era un loc luxos, cu pereti frumos decorati, candelabre sofisticate, covoare scumpe si mobilier din esente alese. Accesul in aceasta lume exclusivista le era permis doar persoanelor cu dare de mana si tinuta distinsa. Luxul Cazinoului si mirajul jocurilor de noroc atrageau oameni bogati din toate colturile lumii, veniti incognitor pe meleaguri romanesti. In salile Cazinoului se traia intens, iar drame se consumau adesea! Nu putini au fost cei care, ruinati la masa de joc, si-au gasit sfarsitul aruncandu-se in valurile marii sau punandu-si capat zilelor intr-o camera de hotel. In timpul Primului Razboi Mondial, Cazinoul din Constanta a functionat ca spital, insa a revenit la destinatia sa initiala in perioada interbelica. La inceputul anilor '80, Cazinoul a "suferit" ultima renovare, moment in care i-au fost adaugate noi decoratiuni si vitralii. In prezent, cladirea Cazinoului "strajuieste" malul marii, asteptand sa-si recapete stralucirea de odinioara. El poate fi vizitat gratuit, insa o astfel de incursiune necesita o atentie sporita, avand in vedere starea actuala a edificiului. Chiar daca ponosit de trecerea timpului si cazut in nepasarea autoritatilor locale, interiorul Cazinoului adaposteste inca marturii ale luxului de inceput de secol XX.

Acvariul Constanţa, prima secţie a Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, amplasat la malul mării pe faleza Cazinoului, în imediata vecinătate a acestuia, este şi primul acvariu public din România şi a fost inaugurat la 1 mai 1958. Clădirea care îl adăposteşte, construită la începutul sec. XX, a trebuit reamenajată în totalitate, ea având, până în anii 1950, altă destinaţie. Acvariul constănţean a rămas cea mai mare instituţie de acest gen din ţară, deşi ulterior şi alte muzee de ştiinţe ale naturii au înfiinţat secţii cu acelaşi profil. Spaţiul expoziţional este destinat prezentării expoziţiei permanente de faună şi floră acvatică în 57 de bazine, dar şi expoziţiilor temporare cu tematici de biologie, ecologie acvatică şi pescuit marin. Instituţie muzeală inedită pentru muzeele de ştiinţe naturale din ţară datorită patrimoniului său expoziţional format în exclusivitate din organisme vii, acvariul constănţean deţine şi colecţii naturalizate de peşti şi nevertebrate marine şi dulcicole, aparţinând diferitelor zone geografice ale globului. Pentru a facilita prezentarea vieţuitoarelor dar şi accesul vizitatorilor la informaţii, patrimoniul expoziţional este reprezentat de peste 100 specii (1300 exemplare ), de vieţuitoare acvatice este structurat pe mai multe secţii. Repartizarea organismelor acvatice pe secţii are la bază criterii ecologice şi biogeografice, iar în cadrul secţiilor la amplasarea diferitelor specii în bazine s-a respectat pe cât posibil, criteriul taxonomic. Secţia Marină Această secţie adăposteşte specii de peşti şi nevertebrate din Marea Neagră şi migratori din Marea Mediterană. Este cea mai mare şi reprezentativă secţie a Acvariului, atât prin capacitatea bazinelor cât şi importanţa speciilor prezentate. Cel mai mare bazin (30 mc) adaposteşte şi cea mai mare colecţie de sturioni renumită pentru importanţa ei stiinţifică şi pentru longevitatea exemplarelor în captivitate (18-20 ani). Sunt prezentate toate cele 4 specii de sturioni (morun, păstrugă, nisetru, cegă), relicte ponto-caspice, unele exemplare depaşind talia de 150-180 cm. Interesante pentru vizitatori sunt şi speciile non economice, mai puţin cunoscute ca pisica de mare, scorpia şi dragonul de mare, steluţele de mare, caluţul, acul şi aţa de mare, corosbinele şi cocoşeii de mare, etc. O atracţie deosebită pentru publicul vizitator o constituie prezenţa bazinului de recif unde este prezent peştele clovn, peştele chirurg, domnişoarele azurii şi albe, precum şi ariciul de mare. Secţia dulcicolă Secţia dulcicolă prezintă specii de peşti şi nevertebrate de apă dulce, care populează balţile şi lacurile litorale dar şi apele Deltei Dunării. Alături de cunoscute specii de ciprinide, crap, caras, roşioară, babuşcă, plătică, sunt prezentate şi rapitoare ca somn, şalău, biban şi ştiucă Peşti exotici Foarte bine reprezentată este şi ihtiofauna exotică, aparţinând diferitelor ecosisteme dulcicole din zone tropicale şi subtropicale ale continentelor Asia, Africa, America şi chiar Australia. Varietatea deosebită de formă şi culoare este pusă în evidenţă prin prezenţa a celor peste 50 de specii care populează cele 4 secţii de peşti exotici printre care amintim: 3 varietăţi de peşte Piranha, peştele cuţit, peştele înger, peştele lopată, peştele pisică etc.

Primele preocupări pentru înfiinţarea unui muzeu la Constanţa datează din prima jumătate a secolului trecut, însă abia după cucerirea independenţei vestigiile antice intră în atenţia Academiei Române şi a edililor locali. Remus Opreanu, primul prefect român din Dobrogea, şi revizorul şcolar Ion Bănescu adună vestigiile din Constanţa şi împrejurimi şi le adăpostesc în clădirea Prefecturii. Micul muzeu s-a dezorganizat în 1882, din cauza unui incendiu. Monumentele salvate au fost adăpostite în "pavilionul" din grădina publică. După mai multe peregrinări, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie a fost reorganizat în această formă completă în 1977. Clădirea muzeului a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, cu o arhitectură specific românească, pentru administraţia locală. A fost cedată muzeului de către Primăria Constanţa în 1977. Expune piese de arheologie preistorică, greacă, romană, bizantină şi medievală: unelte de silex, ceramică, unelte şi arme (din piatră, bronz şi fier), elemente de arhitectură, artă sculpturală, vase de sticlă, microstatuaria din bronz, bijuterii; numismatică: monede de bronz, argint şi aur, ca unicate fiind monedele scitice; În două săli amplasate la parterul muzeului sunt reunite monumentele arheologice cu valoare deosebită, rarităţi şi unicate: colecţia de statuete "tip Tanagra" (din epocile elenistică şi romană timpurie); vase ceramice antropomorfe sau cu reprezentări dionisiace; tezaurul tomitan de sculpturi descoperit în 1962 (bustul zeiţei Isis, aedicula cu dubla reprezentare a zeiţei Nemesis, grupul statuar Fortuna cu Pontos, statuia Şarpelui Glicon etc.); colecţia de portrete imperiale (Antonius Pius, Caracalla, Gordian III, Filip Arabul, Constantin); colecţiile de podoabe din aur (inele, cercei, brăţări, pandantive, cruciuliţe), geme şi camee; tezaurul de vase din argint descoperit la Sucidava-Izvoarele. Etajul I al muzeului este amenajat cronologic - de la paleoltic până la evul mediu: colţii de mamut de dimensiuni mari de la Poarta Albă, ceramică Hamangia; sabia miceniană de la Medgidia (secolul al XIV-lea a.Ch.) şi depozitele de seceri, topoare şi podoabe din bronz descoperite la N. Bălcescu, Constanţa, Gura Dobrogei; statuia din calcar a unei căpetenii traco-scitice (descoperită la Sibioara) şi un cazan de cult din bronz (găsit la Castelu), ambele din secolul al V-lea a.Ch.; colecţia de amfore greceşti şi fragmente arhitectonice din marmură de la edificiile publice de epocă elenistică, descoperite la Tomis, Histria, Callatis; monumente epigrafice din cetatea de la Albeşti. Perioada romană este intens reprezentată prin materialele descoperite: documente epigrafice, cărămizi ştampilate, stâlpi miliari, elemente de arhitectură, unelte agricole, materiale ceramice diverse, între care se remarcă colecţia de opaiţe, sculptură laică, votivă şi funerară - busturile unor cetăţeni, un cadran solar, reprezentările divinităţilor Venus, Apollo, Hercule, Cybela, Cavalerul Trac, portretele şi stelele funerare. Ultimele două săli ale etajului ilustrează desăvârşirea formării poporului român: locuinţă românească de secol X de la Capidava, reconstituită, obiecte de cult, precum şi aşezământul monahal de la Basarabi. Din perioada bizantină provin: colecţia de monede schifate descoperite la Isaccea, ceramica, uneltele şi podoabele descoperite la Gârliţa, Capul Viilor (Histria), Castelu, Dinogeţia etc. Pentru secolele XVII - XVIII sunt expuse arme, obiecte şi carte de cult, podoabe, obiecte de uz casnic şi vase ceramice smălţuite. Etajul III ilustrează epoca cuprinsă între perioada de destrămare a societăţii feudale până în 1940: obiecte tridimensionale, documente şi fotografii originale, cărţi, hărţi, machete.